În Lume

 

Războiul mondial economic (Davos – 26-30 ianuarie 2011)

 

Înainte de Davos

La forumul economic de la Davos a apărut pentru prima dată ideea că omenirea se află în pragul unui război economic, declanșat de criza financiară. Dacă la început era vorba doar despre o criză, iar statele puternice se preocupau să ajute statele aflate în impas cu împrumuturi pentru a se redresa situația financiară mondială, acum – spun experții economici de la forum – s-a intrat într-o nouă fază, aceea a unui război economic, în care statele puternice vor subjuga și înghiți economiile celor sărace, iar lumea financiară va fi cotropită de cei care au cei mai mulți bani.

 

Statele sărace vor sărăci din ce în ce mai mult, urmând sa se formeze, intr-o prima faza – patru poli de putere, structurate după puterea financiara, rase și religii.

Unul este cel reprezentata de SUA, Marea Britanie, Germania, Canada și Franța, reprezentând vechile mari imperii colonialiste, din care au fost scoase Spania, Portugalia și Olanda, car au fost înghițite deja de aceste economii și odată cu ele și cele pe care le reprezentau coloniile acestora: Mexic, Brazilia, Argentina, Columbia etc. Precum și Australia și Noua Zeelandă, care vor adera la acest pol de putere.

Al doilea pol va fi reprezentat de China, Coreea de Nord, Coreea de Sud, Japonia, India, Pakistan. Aici o parte din analiști au amendamentul ca Japonia și Coreea de Sud ar putea fi într-o primă fază entități separate care vor intra într-o prima alianță economică cu cartelul SUA. După alții, tocmai concurenta și situația financiara mondiala va face sa se formeze acest pol asiatic. în acest pol vor intra și Indonesia, Tailanda, Indochina etc., restul Polineziei.

Al treilea pol de forță va fi reprezentat de lumea arabă, de musulmani, în general, care va încerca să recucerească teritoriile pierdute: Iran, Afganistan, Turcia, Palestina. În jurul acestui pol se vor strânge toate tarile din lumea araba, cele deja amintite, în plus Maroc, Egipt etc.

Al patrulea pol este reprezentat de Rusia și de tarile care formau Uniunea Sovietica, mai puțin cele ce au aderat la Uniunea Europeana.

 

În acest moment, bătăliile financiare se duc pentru Africa, de la Egipt și Maroc în jos, până la Africa de Sud. Părțile beligerante sunt SUA, China și țările arabe bogate. Și rușii intenționează să pună piciorul în Africa, dar deocamdată fără mare succes.

Analiștii economici cred ca din acești patru poli de putere, pana la urma vor rămâne doar doi, bazați pe criterii rasiale. Rasa albă va fi împotriva tuturor celorlalte rase. Experții geostrategici cred ca aceasta repoziționare se va face cu o mare repeziciune, iar după aceasta ar putea porni un Al Treilea război Mondial, ce va fi unul devastator, în care rasa alba va lupta cu cea galbena, cu hindușii, cu arabii, cu negrii, rasa roșie fiind de mult eliminată din joc. Lupta va fi pentru supremație și pentru formarea Guvernului Mondial, ce nu va fi structurat pe cale pașnică.

 

Dimpotrivă, exista și păreri că această dominație se va petrece pașnic, sub egida ONU, care împreună cu Banca Mondială și cu FMI vor acapara economiile, iar impunerea Guvernului Planetar va sosi de la sine, ca o soluție ce va fi evidentă pentru redresarea mondială. Este ceea ce-și propun și liderii planetari, sau reprezentanții acestora, prezenți la Davos, care pe lângă războiul planetar mai au încă de a face și cu ample tulburări sociale în țările pe care le domină economic.

Dar până să vedem ce se va întâmpla din cele expuse de futurologii geostrategici consultați de BBC și CNN (de unde au fost extrase scenariile de mai sus) să vedem ce spun „de fațad㔠cei ce conduc statele lumii. Se deduce ca războiul economic va avea mai multe fațete. Nu numai interstate, dar și cu populația civilă, din ce în ce mai nemulțumită.

Liderii mondiali avertizează ca o creștere a prețului mâncării ar duce la ample mișcări sociale. Președintele indonezian spune că, odată cu creșterea populației, „cursa pentru resurse” poate să ducă la conflicte. Președintele Susilo Bambang Yudhoyono a declarat că populația mondială va crește de la șapte miliarde, la mai bine de noua miliarde în 2045.

„Imaginați-va câtă presiune asupra mâncării, energiei, apei și resurselor. Următorul război economic sau conflict va fi pentru resursele pe cale de dispariție, daca nu reușim să îl rezolvăm împreuna”, e declarația acestuia. și președintele francez Nicolas Sarkozy a pledat pentru o normalizare, tocmai pentru că există aceste speculații despre volatilitatea preturilor. Sarkozy este și președintele forumului economic global G20, dar și al celui al principalelor economii, G8. „Să îi lăsăm pe cei care cumpără mari cantități din aceste mărfuri să își ia angajamentul că vor face și depozite pentru finanțarea acestora”, e părerea lui Sarkozy.

Comisarul EU, Michael Barnier, a criticat și el speculațiile legate de acest subiect, catalogându-le drept „scandaloase”. China vrea să își dubleze importurile în cinci ani, a declarat ministrul comerțului Chen Deming, la Forumul Economic Anual de la Davos. Acesta prevede ca exporturile din America spre China vor ajunge la 200 de miliarde de dolari în aceeași perioadă. Ministrul a subliniat ca Beijingul va continua „liberalizarea” monedei, potrivit nevoilor pieței. „Suntem obligați să ne investim banii în America. China vrea însă să schimbe situația. Ar trebui să importăm pentru a avea un echilibru al pieței și a crește investițiile străine”, e părerea directorului Băncii Industriale și Comerciale din China. Beijingul a permis yuan-ului sa crească de 3 ori peste valoarea dolarului de la mijlocul lui iunie, după aproape doi ani în care economia a fost aproape devastată de criza financiară.

Americanii spun însă că yuanul este păstrat la nivel scăzut tocmai pentru că exportatorii să aibă avantajul de a-și vinde produsele în întreaga lume. Unde și care sunt următoarele bule economice? Cât de repede va crește China? Unde și când va lovi criza datoriilor suverane? Cat de mari vor trebui să fie stimulii economici? Sunt întrebări la care se caută răspuns la Forumul de la Davos, Elveția. Forumul Economic Mondial de la Davos este axat pe predicții. Statele se văd silite, poate pentru prima dată în istoria lor, să-și facă forecast-uri pe trei decenii de acum înainte.

Așa cum corporațiile își calculează cu grijă fiecare mutare, investiție sau strategie de marketing, așa și statele vor fi nevoite să pună pe hârtie, într-un mod cât mai transparent, așteptările și acțiunile pentru următorii 10, 20, 30 de ani, susțin unii dintre liderii influenți prezenți la Davos.

Dezbaterile vin într-un moment în care statele lumii nu au “digerat” încă pe deplin efectele crizei economice și trebuie sa evite cu orice cost ca aceasta sa se transforme intr-o criza sociala. Vor încerca să înțeleagă asta, până duminică, peste 2.500 dintre liderii politici și economici ai lumii. (Published By Alexandru Razes On Monday, January 31st 2011) - Sursa: agentia.ro

 

Davos 2011 s-a încheiat. Ce a rămas în urmă?

Tările emergente China și India au fost anul acesta în centrul atenției la Davos, mai ales datorită creșterilor înregistrate în timpul celei mai mari recesiuni globale din istoria recentă…

Dincolo de creșterea prețurilor la petrol, India a pus și problema unei potențiale crize alimentare, subiect discutat la nivel global de câțiva ani ca una dintre marile probleme ale noului mileniu, alături de încălzirea climatică.

            Datoriile suverane ale țărilor dezvoltate, o bomba cu ceas a economiei globale. Problema datoriilor suverane din țările cu economii dezvoltate, în special SUA și Uniunea Europeana, a fost discutata amplu la Davos, iar analiștii unei companii de rating chineze au acuzat Statele Unite ca pregătesc “un război al creditelor” la scara globală pe fondul datoriei enorme acumulate. Experții chinezi de la Dagong Credit Rating au avertizat că soliditatea dolarului ca monedă de rezerva globală se va reduce în perioada următoare… Președintele Băncii Centrale Europene, Jean-Claude Trichet, a afirmat la Davos ca la nivelul Uniunii Europene se iau măsuri pentru a asigura stabilitatea pe termen lung, chiar și în contextul îngrijorărilor pe fondul viitorului monedei euro și a unei potențiale crize a datoriei suverane. El a subliniat din nou necesitatea suplimentarii fondurilor de urgență de la nivelul UE și permiterea utilizării acestor fonduri pentru a răscumpăra o parte din datoria suverană a statelor europene. Actualul fond de urgență al UE, Facilitatea pentru Stabilitate Financiară Europeană (ESFS), va fi înlocuit din anul 2013 de un nou sistem, denumit Mecanismul European de Stabilitate (ESM), care va permite statelor cu probleme de lichiditate din zona euro să apeleze la fonduri de urgență. Autorizarea alocării de fonduri va fi dată de către FMI, Banca Centrală Europeană și Comisia Europeană, iar dacă aceste organisme determină că datoria suverană a unei țări nu este sustenabilă, țara în cauză va fi obligată să își renegocieze situația cu creditorii.

“Nu exista o criză a monedei Euro. Acest lucru este absolut evident”, a declarat Jean-Claude Trichet la Davos. În ciuda problemelor din Irlanda și Grecia și a potențialului de a intra în criză din Spania, Portugalia și Italia, guvernatorul Băncii Centrale Europene s-a declarat optimist în ceea ce privește viitorul monedei Euro. Angela Merkel și Nicolas Sarkozy au întărit spusele lui Trichet, promițând că nu vor lăsa euro să cadă niciodată: “Celor care pariază împotriva euro le spun să își păzească banii, pentru că suntem pe deplin hotărâți să apărăm moneda”, a declarat președintele francez, citat de Reuters. “Datoria este cea mai mare amenințare pentru prosperitatea acestui continent. Pentru aceasta trebuie să luptăm hotărâți împotriva ei”, a spus Merkel.  “Dacă euro va eșua, atunci Europa va eșua”, a subliniat ea. „Euro este moneda noastră și este mai mult decât o moneda. Este încarnarea Europei de astăzi”, a adăugat cancelarul german. Și omul de afaceri George Soros, cunoscut pentru previziunile corecte pe care le-a făcut în trecut în legătură cu evoluția mai multor monede, s-a declarat încrezător în Euro, dar a subliniat necesitatea unei reforme în sistemul financiar european.

Guvernatorul Băncii Naționale a Canadei, Mark Carney, a postulat că pe termen lung, monedele asiatice au șanse foarte bune să joace un rol important în rezervele globale: “Renminbi-ul (moneda Chinei, n.r.) ar trebui, în timp, să capete rolul de monedă de rezerv㔠[în locul dolarului], a declarat Carney. Ministrul de finanțe turc Mehmet Simsek a criticat dur politica americană de a tipări bani atunci când are nevoie: “Dacă SUA continuă pe această cale... anumite țări vor căuta alternative, pentru că nu poți să tipărești atât de mulți bani și să nu te aștepți la consecințe. Centrul de greutate al lumii se mută spre Est”. Sistemul educațional public american și bătălia cu China pentru poziția dominantă pe scena diplomatică mondială au constituit de asemenea subiecte importante pe agenda discuțiilor de la Davos… (Constantin Barbu, HotNews.ro )

 

Anticreștinismul UE

Alianța Familiilor din România (AFR) atrage atenția asupra discriminării creștinilor în Uniunea Europeană. Mereu se afirmă despre creștini că sunt intoleranți și că intenționat se așează în calea celor care nu se identifică drept creștini sau persoane religioase, pentru a le face viata mizerabilă sau pentru a le nega drepturile. Dar în realitate lucrurile stau tocmai invers, creștinii Uniunii Europene sunt adesea victimele intoleranței și ale discriminării oficiale venind din partea structurilor seculare europene.”

- Președintele Consiliului Europei afirmă mereu că Biblia nu este altceva decât o înșiruire de legende și mituri fără sens, dar pentru asta nu e criticat de nimeni.

- În Suedia și Marea Britanie pastori evanghelici sunt arestați și amendați pentru că propovăduiesc adevărurile Scripturii privind homosexualitatea.

- Agenția Europeană pentru Drepturi Fundamentale interzice organizațiilor neguvernamentale de inspirație religioasă participarea la întrunirile și conferințele ei unde se discută tocmai subiectul drepturilor omului.

- Consiliul Europei emite rezoluții împotriva creaționismului și încurajează țările membre să interzică predarea lui în școli publice sau private.

- În Germania și Suedia, părinți creștini care caută să își educe copiii acasă, departe de atmosfera anticreștină din școlile publice din aceste țări, sunt arestați sau dați în judecată, iar copiii le sunt luați de sub tutela parentală.

- Parlamentul European adoptă rezoluții care critică religia și simțămintele religioase. Pledoariile creștinilor europeni pentru recunoașterea contribuției creștinismului la dezvoltarea civilizației și culturii europene sunt ignorate sau luate în râs. Presa și media seculară îi ridiculizează pe creștini și religia în general.

- Personalități și oficialități seculare și atee determină dacă să ne bucurăm sau nu de libertate religioasă, și ei, nu noi, îi definesc conținutul.

Exemple de felul acesta sunt fără număr, încât se poate vorbi, fără greș, de o intoleranță crescândă și de o discriminare tot mai incisivă împotriva creștinilor Uniunii Europene. 

 

 

Criza, războiul și noua ordine mondială

 

Noiembrie 2010. Datoriile suverane ale unora din cele mai mari economii ale lumii se îndreaptă spre “explozie”, din cauza îmbătrânirii populației și a costurilor provocate de criza financiară, potrivit unei analize a agenției de rating Standard & Poor’s (S&P), citată Mediafax. Agenția notează că, dacă se mențin actualele politici fiscale, datoria medie ca procent din PIB a 49 de state, reprezentând două treimi din populația lumii, va ajunge la 245% până în 2050. 

Se consideră că datoriile nu mai pot fi plătite niciodată dacă depășesc PIB (100% din PIB), de la datorii suverane trecându-se la faliment suveran, la falimentul statului (plata datoriilor nemaiputându-se face decât prin vânzarea teritoriilor, așa cum Greciei i sa sugerat să-și vândă insulele!). Menționăm că și SUA are o datorie aproape egală cu PIB (14.000 de miliarde), dar având o economie foarte dezvoltată se pare că nu își face probleme deocamdată. Tot o datorie egală cu PIB are și România (100 miliarde). Datoriile Portugaliei reprezintă 76% din PIB, comparativ cu 53% în Spania, 66% în Irlanda și 116% în Italia.

Nivelul mediu al datoriei celor 49 de state, care includ cele mai multe țări UE, SUA și China, este în prezent de 36% din PIB, estimează analiștii S&P. În timp ce îmbătrânirea populației crește costurile cu pensiile și alte cheltuieli sociale, creșterea datoriilor va conduce, probabil, la revizuiri în scădere a ratingurilor suverane dacă statele nu-și schimbă politicile fiscale.

“Presiunile de creștere a cheltuielilor vor determina schimbări profunde ale perspectivelor economice pentru țările din întreaga lume. Erodarea va începe din 2015, moment în care calificativele mai multor state cu rating ridicat vor intra sub presiune”, se arată în analiza agenției de rating. Astfel, datoria Japoniei ar putea ajunge la 750% din PIB până în 2050, aproximativ 590% în cazul Olandei sau 510% pentru Grecia.

Criza financiară actuală catalizează acest proces. Ea a adus criza economică, care aduce după sine o criză politică, iar aceasta, la rândul ei, urmărind să schimbe arhitectura politică și geopolitică a lumii, poate aduce un război global. Un război în care sunt implicate toate statele, dar nu un război pe tot globul pământesc, ci doar în acele zone care se opun noii arhitecturi (multe lucruri se vor negocia și renegocia în viitorul apropiat).

După criza din Grecia, liderii europeni au ajuns la un acord de întărire a zonei euro, dar UE nu poate rezolva definitiv problema deoarece:e:

- pe de o parte, folosirea monedei unice fără o guvernare economică unică (cu care țările mai slab dezvoltate nu sunt de acord), nu funcționează, perdante fiind în primul rând tocmai țările mai slab dezvoltate, dar trăgând mult în jos și țările dezvoltate.

- pe de altă parte, o guvernare economică unică, dar în care statele puternice (Germania, Franța) se impun hegemonic (de exemplu, nu UE negociază cu Rusia, ci doamna Merkel), va face ca statele mai mici să se alieze cu unul din cele mari și astfel, între statele mari (sau alianțe) apar conflicte ce pot degenera în război. Mai multe studii de securitate arată că un război este posibil în Europa.

Singura soluție pe care politicienii au găsit-o, pentru ca nici un stat să nu fie hegemon, astfel încât nu statele (mari) să decidă, ci instituțiile europene transnaționale, este statul federal (Statele Unite ale Europei) – vezi Republica Federală Germania. Este aceasta o soluție bună și pentru cetățeanul de rând? Creștinii răspund „NU”, iar soluția lor este o societate condusă pe principii moral-creștine (nu condusă de Biserică, ci de valorile și principiile ei). Din păcate însă, nu există demersuri serioase în acest sens, ci doar acțiuni efemere. Nu vorbește nimeni despre un sistem de educație creștin sau despre o nouă ordine mondială creștină. O nouă ordine creștină nu este mai greu de realizat decât o nouă ordine masonică, ci mult mai ușor. Trebuie doar schimbat macazul, direcția. Dar cine să o facă? Vaticanul? Istoria arată că răul ar fi și mai mare! Biserica Ortodoxă? Care anume!? Poate după sinodul al VIII-lea vom ști! (I.C.)

 

Dialogul catolic-ortodox de la Viena (schimbare importantă de macaz)

 

La Viena s-au desfășurat în perioada 20-27 septembrie 2010 lucrările celei de-a XII-a plenare a Comisiei pentru dialogul teologic catolico-ortodox. Au participat douăzeci și trei de membri ai delegației catolice, iar Bisericile Ortodoxe au fost reprezentate în majoritatea lor, cu excepția Patriarhiei Bulgariei.

Au fost prezenți câte doi reprezentanți pentru fiecare dintre Bisericile ortodoxe autocefale (inclusiv rusă) și un număr egal de membri catolici. Comisia Vaticanului este condusă de arhiepiscopul Kurt Koch, președintele Consiliului Pontifical pentru Promovarea Unității Creștinilor. Patriarhia Ecumenică de la Constantinopol a fost reprezentată de mitropolitul Ioannis Zizioulas al Pergamului.

Partea catolică este reprezentată și de PS Florentin Crihălmeanu, episcop greco-catolic de Cluj-Gherla, care este membru al acestei comisii începând din anul 2006.

Biserica Ortodoxă Română a fost reprezentată de PS Ciprian Câmpineanul, Episcop vicar patriarhal, Secretarul Sfântului Sinod, și părintele profesor universitar dr. Ioan Ică jr. de la Facultatea de Teologie Ortodox㠄Andrei Șaguna” din Sibiu.

Tema principală a fost continuare a dialogului de la Ravenna (2007) și Paphos (2008) despre primatul papal în Biserica Universală. La Ravenna cele două părți „au căzut de acord că, «în vremea Bisericii nedespărțite», Biserica Romei, care «prezidează în iubire», potrivit expresiei Sfântului Ignație al Antiohiei (Către Romani, prolog), ocupa primul loc în această ordine canonică (taxis), iar episcopul Romei era protos-ul între patriarhi” (Ravenna, § 40 și 41).

Nu s-a discutat despre cele întâmplate după schismă și nu s-a stabilit recunoașterea primatului papal de către ortodocși. Dar s-a decis ca textul documentului de lucru să fie revizuit ulterior. Abia de aici înainte se va forma o subcomisie care „să înceapă tratarea aspectelor teologice și ecleziologice ale Primatului, în relație cu Sinodalitatea”. Această subcomisie va studia tema, iar rezultatul muncii sale va fi dat Comitetului Mixt de Coordonare, care se va întâlni în 2011. Următoarea întâlnire a Comisia Mixte de dialog  va avea loc probabil în 2012 (tot în 2012 se dorește și realizarea celui de-al 8-lea sinod panortodox, cu siguranță că înaintea acestei întâlniri de dialog ortodox-catolic).

            “Este evident și clar pentru toate părțile ortodoxe că jurisdicția Papei de la Roma în primul mileniu a fost doar în Vest. În Est, însă, teritoriile au fost împărțite între cele patru Patriarhate, astfel: Constantinopol, Alexandria, Antiohia și Ierusalim” – a spus Mitropolitul Ilarion, șeful Departamentului pentru Relații Externe Bisericești, într-un comunicat publicat online pe site-ul Patriarhiei Moscovei. Episcopul Romei “nu a avut jurisdicția directă asupra Orientului“, chiar dacă, “în anumite cazuri ierarhi din est au apelat la el, ca la un arbitru, în diversele disputele teologice”. “Aceste cazuri nu au fost sistematice [adică au fost ocazionale - n.red.] și nu pot sugera în nici un fel faptul că episcopul Romei a fost văzut în Est drept posesorul autorității supreme în Biserica Universală“, a spus Mitropolitul Ilarion, “Sperăm că partea catolică va accepta această poziție la sesiunile ulterioare ale Comisiei – o poziție care este confirmată și de numeroasele dovezi istorice” – a încheiat ÎPS Ilarion.

            Și papa Benedict și-a schimbat politica ecumenică. În loc de “întoarcere la Roma”, la o unitate formală într-o singură Biserică, cu mai multe forme de conducere, dar fără libertate religioasă, se dorește o Biserică democratică, a unității în diversitate, a pluralității sub o singură autoritate. Astfel, papa îi cheamă pe anglicani (și pe toți creștinii) să devină catolici, păstrându-și unele din tradițiile lor și subliniind punctele comune (care unesc, nu care despart). Astfel, dialogul și negocierea nu mai sunt necesare! Important este ca papa de la Roma să conducă! Papa ar renunța deci la autoritatea doctrinală și la pretențiile jirisdicționale, în favoarea conceptului de “slujire petrină”, al rolului de lider suprem la nivel ecumenic (primul între egali).

            Experții reuniți la Viena au convenit că cele două Biserici, catolică și ortodoxă, ar putea deveni în cele din urma “Biserici surori” (chiar dacă mai este cale lungă), care recunosc pe Papa ca și capul lor titular (as their titular head), și păstrază în același timp multe din structurile bisericești, cum a fi Liturghia și anumite obiceiuri care s-au dezvoltat pe parcursul mileniului trecut. Dar astfel și catolicii își pot păstra Filioque și celelalte tradiții (erezii), tot dialogul concentrându-se îndeosebi asupra primatului. Această politică va reduce foarte mult durata dialogului, motiv pentru care catolicii   s-au arătat foarte mulțumiți de rezultatul întâlnirii

            Unirea va necesita schimbări din ambele părți, au subliniat președinții celor două delegații (catolice si ortodoxe). “Nu aș nu-  mi-o reform㠖 e prea dur – dar o adaptare din ambele părți” – a spus mitropolitul Ioannis Zizioulas. Pentru ortodocși, a spus el, asta înseamnă recunoașterea faptului că există o Biserică universală la un nivel mai înalt decât Bisericile lor naționale și că papa este capul ei în mod tradițional. Catolicii, la rândul lor, ar trebui să consolideze principiul sinodalității, prin care un lider al Bisericii consultă ceilalți episcopi înainte de a lua decizii importante, a mai spus el.

            Un model al unirii (împăcării) celor două Biserici (ortodoxă și catolică) a fost propus de ucraineni: Biserica Greco-Catolică să fie în comuniune deplină atât cu Roma, cât și cu Constantinopolul (“unitatea duală”). Patriarhul ecumenic Bartolomeu a răspuns favorabil, spunând c㠓unitatea dual㔠ar fi o imagine a Bisericii dinaintea marii schisme.

            Chiar și cu aceste renunțări ale papei, o astfel de Biserică universală ne duce totuși cu gândul la turnul Babel, la o unire formală (sincretistă), la o unitate în diversitate, dar nu și în adevăr. (I.C.)

*

     Pentru a vedea mai bine complexitatea problemei primatului, redăm în continuare un dialog cu Arhimandritul Kirill Hovorum, vicepreședinte al Comitetului pentru Educație din Patriarhia Rusă, care face parte din delegația de la Viena la sesiunea Comisiei Mixte de dialog ortodox-catolic (a participat ca translator și consilier, alături de Mitropolitul Ilarion și protoiereul Valentin Asmus). Sinodul i-a cerut să dezbată toate problemele care vor fi ridicate la această întrunire și să expună poziția Sinodului (Bisericii Ruse) asupra lor.

 

Primatul (supremația) în Biserica Ortodoxă

 

Cât de diferite sunt pozițiile ortodocșilor în privința primatului papal?

        Diferențele nu se referă atât de mult la primatul pontifului, ci mai ales la primatul (supremația) în cadrul Bisericii Ortodoxe. Pe de-o parte, primatul este parte integrantă a tradiției Bisericii. Toți recunosc faptul că primatul ar trebui să fie și să funcționeze în Biserica Ortodoxă. Pe de altă parte, nu este înțeles cum trebuie el să fie. Și de aceea există diferite argumente. Toți ortodocșii însă au aceeași atitudine cu privire la primatul roman: primatul, în înțelegerea ortodoxă, nu poate fi la fel cu primatul papal.

Și care este poziția tradiției ortodoxe în privința primatului?

         Haideți să o spunem în felul următor: printre teologii ortodocși există momentan (cel puțin) două păreri privind supremația (primatul) în tradiția ortodoxă.

1. Conform primei păreri, primatul există în mod nominal: adică primul în onoare, care, în afară de această cinste, nu mai îndeplinește și alte funcții în Ortodoxia Ecumenică. Toate Bisericile autocefale sunt absolut suverane, asemenea suveranității statelor naționale. Astfel, orice încercare de a “întrupa” primatul de onoare în domeniul relațiilor inter-ortodoxe este percepută drept o intervenție în treburile interne ale Bisericii naționale – similară amestecului în afacerile interne ale unui stat. În opinia mea, o astfel de atitudine față de primat este inspirată de actualul model al statelor suverane, care au apărut după Revoluția Franceză.

2. Cealaltă poziție vine din ideea că primatul în tradiția ortodoxă a fost mereu ceva real, care a avut mecanisme specifice de aplicare în practică. O altă problemă este aceea că în istorie a existat un spectru foarte larg de mecanisme care au putut asigura supremația. Câteva dintre aceste mecanisme nu ar fi fost acceptate acum, ca, de exemplu, amestecul Sf. Ioan Hrisostom în treburile interne ale unor eparhii. Prin urmare, nu există un consens între adepții acestei poziții cu privire la ce putere specifică ar putea să aibă primatul în această situație. Ei sunt de acord, totuși, că modelul federativ al Bisericilor naționale, care exclude posibilitatea unui primat real, nu este tradițional sau acceptat.

       Ar fi o exagerare să spun că Biserica Ortodoxă Rusă sprijină prima poziție, în contradicție cu Constantinopolul, care o menține pe cea de-a doua. Biserica Ortodoxă Rusă are destui teologi care au certitudinea că primatul în Biserică ar trebuie umplut cu conținut real (nu doar de form㠖 n.red.). Apropo, o astfel de părere o împărtășește și Pr. Valentin Asmus, care va lua parte la discuțiile de la Viena.      M-aș include, de asemenea, și pe mine în această categorie. Aș vrea să subliniez încă o dată că nu vorbim acum despre primatul pontifului (papal – n.red.), ci despre primatul din mediul ortodox. Toate grupările de teologi ortodocși sunt de acord cu ideea că primatul, în sensul ortodox, diferă în mod substanțial de primatul papei în general și cum este formulat acela, în mod particular, la Consiliul I Vatican … Sper că vom ajunge la un acord privind înțelegerea ortodoxă a primatului în Biserică.[n.red.: până la Petru cel Mare, Biserica rusă avea doar Patriarh, nu și Sinod, deci Patriarhul nu era doar de formă, ci avea puteri depline. Or lucrurile nu mergeau bine și țarul Petru s-a adresat celor 4 Patriarhii pentru sfat. Acestea au hotărât înlocuirea Patriarhului cu un Sinod - 1721]

       Sunt și alte aspecte discutabile care urmează să fie revizuite ca, de exemplu, Filioque?

       Nu, această chestiune nu va fi dezbătută. Discuția se va focaliza asupra textului, dedicat rolului primatului papei în primul mileniu al creștinătății.

 

      Știți care va fi următoarea temă care va fi examinată de către Comisie? În opinia dvs., cât de mult timp credeți că pot ține aceste negocieri?

      Din cate am înțeles, după primul mileniu trebuie mers mai departe, la al doilea, unde, de asemenea, va fi examinat rolul episcopului Romei în aceasta perioadă, mai ales că atunci acest primat a cauzat o divizare în Biserica ecumenică. Această întrebare este mult mai complicată decât cea pe care o discutăm acum. De aceea, nu voi anticipa cât de mult vor ține negocierile sau dacă acestea vor fi de succes…

Vă mulțumesc pentru interviu!

Interviu realizat de Taras Antoshevskyy, Kiev. Traducere de Dan Camen. (Sursa: http://theologhia.wordpress.com/2010/09/24/biserica-ortodoxa-rusa-participa-la-dialogul-catolico-ortodox-de-la-viena/)